Părinții și “destinul” copiilor

“O să sfârșeșți că tatăl tău!” (care a fost alcoolic), “Ai să ajungi un om mare!”, “Dispari!”, Tine-ți gura!”, “Nu te mai văicări atâta!”, “Semeni cu (o persoana de succes sau cu una lipsita de succes)!”, “O să ramai singur(a)!”, “Muncește pe brânci!”, “Să nu te mai văd!”, “O să ajungi foarte bogat!”

Oare câți dintre noi am auzit astfel de replici în copilăria noastră?!

Pariez însă că nici unul dintre părinții noștri nu știau că replicile lor se vor transforma în “adevărate porunci”pentru noi, că acestea se întipăresc în circuitul nostru neuronal și vor deveni convingeri și atitudini față de

Eric Berne, psihoterapeut și psihiatru este cel care a definit Scenariul de viață că fiind un plan în desfășurare, elaborat în copilăria mică sub influenta părinților, care direcționează comportamentul individului în cele mai importante aspect ale vieții sale.

Scenariul de viață este rezultatul relației dintre individ și mediul. Acesta conține o serie de comenzi, sloganuri, impulsuri și presiuni. Din această interectiune rezultă trei tipuri de scenarii:

– Scenariul învingătorului- succesul depinde de obiectivele stabilite de către el însuşi, învingătorul este persoana care-şi respectă contractul făcut cu lumea şi cu sine;

– Scenariul învinsului -persoana care nu îşi atinge obiectivele propuse sau le atinge după un mare efort. Învinsul rostește lucruri ca: „O, dacă”, „Ar fi trebuit să..”, „Da, dar..”. Învinsul nu știe ce va face dacă va pierde dar vorbește despre ceea ce va face dacă va câștiga. Din punct de vedere social, învinsul își provoacă lui însuși și celorlalți cele mai mari suferințe;

– Scenariul neînvingătorului- persoana care merge pe calea de mijloc, nici nu câştigă mare lucru, dar nici nu pierde ceva semnificativ, neasumându-și riscuri. Scenariul îi cere să muncească pe rupte, nu cu scopul de a învinge, ci doar pentru a se menține pe linia de plutire. Spune adesea: „Ei bine măcar că nu am..” sau „Bine măcar că am și atât”.

Această clasificare a scenariilor este doar teoretică şi aproximativă. În realitate cei mai mulţi dintre noi avem în scenariul de viaţă o combinaţie între câştig, non-câştig şi pierdere.

Psiholog Lucia Șireanu
Psiholog Florentina Anghel