“Fetița mea are 5 ani, se îmbracă singură, mănâncă singură, vorbește foarte bine, la grădiniță se descurcă minunat, înțelege tot ceea ce îi spun. Sunt tare mândră de ea și până acum eram ferm convinsă că ne putem descurca în orice situație. De curând am născut, frățiorul ei are 2 luni. Ea a fost foarte fericită când a aflat că vă avea un frățior, l-a așteptat cu multă nerăbdare, a țopăit de fericire. Este foarte implicată în îngrijirea lui, își dorește să mă ajute să îl hrănesc, să îi fac băiță, să îl adorm. Acum mă supară, se comportă că un bebeluș. Vrea să fie hrănită, vrea să fie îmbrăcată, legănată, plânge, vorbește precum un bebeluș.”Aceaste comportamente sunt numite “Jocuri de regresie” și le regăsim în situații precum: apariția unui nou membru în familie, traume timpurii, neglijare, abuz, separare, adopții, familii cu dificultăți financiare.
Jocurile de regresie se întâlnesc în general în cazul copiilor cu vârste cuprinse intre 3-6 ani însă pot apărea și în cazul unor copii cu vârste mai mari.
Jocurile de regresie nu reprezintă un motiv de ingrijoarare, sunt menite să vindece și să îi ofere copilului un sentiment de siguranță și iubire, căpătând astfel încrederea necesară pentru a deveni și mai independent.
Intrați în aceste jocuri și oferiți-le copiilor dumnevoastră toată grija și atenția pe care o solicită din poziția de bebeluș iar la nevoie le puteți iniția chiar dumnevoastră.
Psiholog Lucia Șireanu
Psiholog Florentina Anghel
Psiholog Florentina Anghel