Furia părintelui poate reprezenta o sursă de stress pentru copil. Majoritatea părinților își pierd uneori răbdarea în fața copiilor și ajung să facă lucruri pe care le regretă ulterior, cum ar fi să le adreseze vorbe grele copiilor sau, poate, chiar să îi lovească.
Când se întâmplă așa ceva, copiii se simt terifiati, confuzi și abandonați.
În mod normal, părinții sunt pentru copii o bază de siguranță atunci când sunt speriați sau răniți, în brațele lor caută alinare în astfel de momente.
Dar atunci când părinții înșiși sunt cei care le fac rău, copiii nu mai au pe nimeni care să îi aline și nicio baza de siguranță.
Există două categorii de motive pentru care părinții se înfurie:
Motive care țin de viață prezentă. Poate că sunteți stresați din cauza dificultăților de la serviciu, din relații, legate de sănătate sau aspecte financiare. Sau poate nu vă sunt îndeplinite nevoile de odihnă, de activități în timpul liber sau de timp departe de copii.
Motive care au legătură cu propria copilărie. Comportamentul copilului poate scoate la iveală chestiuni nerezolvate din copilăria dumneavoastră. Poate că plânsul fiului dumneavoastră vă amintește de furia propriului tată când erați mici și plângeați. Poate că un comportament solicitant al fiicei vă reamintește de faptul că propria mamă nu v-a acordat niciodată atenția de care aveați nevoie. Poate că momentul în care fiul mai mare își lovește surioară, vă amintește de modul în care fratele mai mare vă lovea atunci când erați mici.
Daca ați fost abuzat în copilărie sau ați suferit nevoi neîmplinite, probabil că vă veți înfuria frecvent, mai ales dacă nu ați avut ocazia să depășiți, prin terapie, traumele din copilărie.
Aceste elemente din copilărie care vă trezesc furia, apar de cele mai multe ori, la nivel inconștient, astfel încât este posibil să nu fiți conștient de legătură dintre acestea și propria copilărie.
Psiholog Lucia Șireanu
Psiholog Florentina Anghel
Psiholog Florentina Anghel