Cu toții am trecut, cel puțin, o dată în viață prin ruperea unei relații de cuplu. Am trăit momente de durere intensă în care am avut impresia că lumea se destramă, că totul în jurul nostru se dărama, că nu suntem suficient de buni, de frumoși, de inteligenți și că viață de după, nu există. Poate că unii dintre noi am avut probleme cu greutatea, cu lipsa somnului, cu consumul de alcool, experimentând tot felul de comportamente distructive. 

Pierderea atrage suferință psihologică, fizică, afectează comportamentul persoanei și modul de a se raporta la viață, la lume și la o eventuală noua relație. De cele mai multe ori, cel care inițiază despărțirea este blamat, iar cel părăsit primește compasiunea celor din jur.

Indiferent de rolul pe care fiecare l-a avut în procesul de despărțire, suferință apare la ambii parteneri în măsură mai mult sau mai puțin egală. Mai ales atunci când despărțirea este o surpriză, daca cel părăsit nu se așteptă la despărțire, șocul și suferință sunt cu atât mai mari. însă cu siguranță și cel care inițiază despărțirea traversează o perioada extrem de dureroasa până când se hotăraște să facă anunțul despărțirii. Cel părăsit suferă după ce primește vestea despărțirii, iar inițiatorul suferă înainte să facă acest anunț, însă durerea nu se termina aici.

 

Durerea pierderii poate fi copleșitoare, ne poate perturbă sănătatea fizicăsi ne poate afecta și capacitatea cognitivă. A face față pierderii este probabil una dintre cele mai mari provocări ale vieții. 

De cele mai multe ori, doliul este asociat cu moartea cuiva drag, dar orice pierdere poate provocă durere.

Iată cateva exemple de situatii in care putem trăi un proces de doliu:

  • pierdem o relație de prietenie;
  • trecem printr-un divorț sau printr-o despărțire
  • pierdem un loc de muncă;
  • pierdem stabilitatea financiară;
  • pierdem un animal de companie;
  • avem un avort spontan.

Îndiferent de cauza durerii, există modalități sănătoase prin care putem procesa și integra durerea. Un proces de doliu trăit conștient, în acord cu nevoile tale, poate diminua în timp intensitatea durerii, te poate ajuta să te împaci cu pierderea și să-ți redefinești realitatea. 

Pentru a putea face asta , este foarte important sa constientizam cele 5 etape prin care trecem dupa o pierdere.

  • Negarea – Este un mecanism de apărare ce ne oferă timp pentru a „primi” informația, ne ajută să amânăm confruntarea cu realitatea. Se poate exprima prin: „nu mi se poate întâmpla asta”, „este doar supărat/ă, sigur se întoarce la mine”, „sigur mă va chema înapoi, o să-și de-a seama că are nevoie de mine, că mă iubește” etc.
  • Furia – Furia este vocea tristeții, a durerii, a neputinței. Poate fi direcționată către persoana „vinovată” sau către alte persoane apropiate. Poți să fii furios pe persoana care a murit, pe șef, pe fostul iubit/ă, pe animalul care a murit, pe Dumnezeu, pe societate, etc. Se poate exprima prin: „îl/o urăsc, o să regrete că m-a părăsit”, „sunt niște șefi oribili, sper că vor da faliment”, „te urăsc pentru că m-ai lăsat singur/ă”, „de ce se întâmplă asta?” „cine este vinovat?”, „cum poate Dumnezeu să lase ca acest lucru să se întâmple?”.
  • Negocierea – Negocierea este tot un mecanism de apărare, îți dă iluzia că poți controla ce s-a întâmplat. În etapa de negociere a durerii, putem folosi expresii de genul: „Dacă aș fi petrecut mai mult timp cu ea/el, ar fi rămas în relație”, „Dacă aș fi făcut mai multe, și-ar fi dat seama că sunt un om valoros” etc. Unii oameni încearcă să facă o înțelegere sau o promisiune către Dumnezeu sau către o putere superioară: „Fă ca acest lucru să nu se întâmple și, în schimb, eu voi ….”.
  • Depresia – Furia și negocierea sunt etape ce se pot simți „active”, însă depresia este mai „tăcută”. Este acea etapă în care-ți dai voie să plângi durerea pierderii, poți simți nevoia de a fi retras, de a evita contactul chiar și cu oamenii apropiați. Depresia se poate simți copleșitor, cu sentimente de lipsă de sens și, în cazuri grave, cu ideații suicidare. Dacă observi că cei apropiați sunt blocați în această tristețe profundă, fă tot ce-ți stă în putere pentru a-i convinge să consulte un specialist. În această etapă avem tendința de a spune că: „Sunt prea trist ca să pot face ceva”, „Nu știu cum să merg mai departe de aici”, „Mie mereu mi se întâmplă ceva rău”, „Eu o să mor singur/ă”, „Ce sens are să mai trăiesc?”.
  • Acceptarea – Acceptarea nu exclude durerea, dar are o intensitate mult mai mică. Nu însemnă că n-ai iubit persoana respectivă, că n-ai pus valoare în ceea ce ai făcut / realizat până în acel moment, ci că alegi să faci tot ce poți pentru a-ți găsi un nou echilibru. Fiecare om experimentează acceptarea diferit, nu există un „trebuie într-un anumit fel”, important este să fii conștient că toată viața avem parte de schimbări, că putem alege să rămânem agățați de trecut sau putem alege să privim cu curiozitate, iubire, compasiune și încredere către noi înșine. Acceptarea nu înseamnă resemnare sau mediocritate, ci să facem diferența între ce putem schimba și ce nu ține de noi. Să facem tot ce putem pentru a trăi cât putem de bine, frumos și funcțional în realitatea care ne înconjoară. Aceste etape nu sunt obligatorii pentru fiecare dintre noi, putem parcurge doar unele dintre ele și nu neapărat în această ordine, iar vindecarea, acceptarea se poate produce în oricare dintre aceste etape. Fiecare trăiește durerea în modul lui unic.

Top 6 comportamente care te vor ajuta să treci peste o despartire amoroasă:

  • Intrerupe orice fel de legatur ă, nu pastrati nici un fel de contact nici online, nici offline. 

Este mult mai dificil să depășești o despărțire dacă vei continua să ii scrii, să il suni sau urmărești paginile de social media ale fostului tău partener. Unul dintre cele mai nocive comportamente de evitat după o despărțire este această nevoie de a urmări ce face celălalt.

  • Nu idealiza relația încheiată 

Când în istoricul nostru personal există răni emoționale, când ne-a lipsit un model de atașament sănătos, securizant, când am trăit neatenți la propriile nevoi neprimind de la persoanele importante nici recunoașterea acestora, nici împlinirea lor, sunt șanse mari să ne asumăm vina pentru ceea ce ni se întâmplă. „Atât merit”, „Nu sunt suficient de bun/ă”, „Toți mă părăsesc”, sunt credințe toxice despre sine, pe care este recomandat să învățăm să le identificăm și contraargumentăm. Acestea sunt comportamente de evitat într-o despărțire când suntem și mai vulnerabili. Mintea noastră poate să ne ducă în direcția idealizării partenerului, lucru care accentuează suferința, ne dă anxietate, putând duce la depresie.

  • Acceptă suferință

Dacă vrei să ai putere să treci peste o suferință este important să ai grija de tine. “Fii propriul tău prieteni, tratează-te cu dragoste și compasiune. Sentimente precum, tristețea, furia și chiar depresia sunt normale după o despărțire”.

  • Mergi la Terapie

Uneori desparile, mai puțin bine gestionate, pot lasă rani adânci. Astfel că dacă te simți copleșit apelează la un Psihoterapeut. Psihoterapia poate fi colacul de salvare și te poate învață să iți construiești noi relații sănătoase din punct de vedere emoțional.

  • Ai grija de corpul tău

       Fă mult sport, mănâncă sănătos, meditează. Acest lucru vă avea beneficii în reducerea senzației de singurătate, depresie și anxietate și vă creste optimismul și starea de relaxare.

  • Găsește-ți preocupări 

Incearcă să revii la activitățile plăcute, ocupă-ți timpul cu ceea ce îți produce plăcere. Găseste o activitate pe care ți-o doreai de mult, un nou hobby, o nouă preocupare. Ieși cu prietenii, mergi la cursuri, plimbă-te. Sunt activități care îți vor ține mintea activă, astfel încât să nu fie copleșitoare emoțiile dureroase.