“În toate tipurile de terapie, sunt importante înțelegerea semnificației unui anumit tip de comportament, precum și învățarea copilului să facă mai bine față problemelor sale emoționale și sprijinirea maturizării personalității” – Prof. Univ. Dr. Iolanda Mitrofan
În concepția noastră, obstacolele și blocajele în cursa dezvoltării umane se exprimă prin tulburări și dificultăți adaptative, psihice, familiale și sociale, iar calea dezamorsarii, rezolvării și depășirii lor o constituie consilierea și psihoterapia colilului și a familiei sale.
Ne mai punem întrebarea, de ce își schimbă copiii modul lor de a fi în terapie, când o puteau face înainte? Există mai multe motive, iar cel mai important este că terapeutul creează o relație caldă, de încredere cu copilul și el se simte destul de în siguranță pentru a alege alternative de a gândi și a acționa.
Securitatea emoțională a acestei relații cu terapeutul dă copilului un sens al siguranței și ii permite să încerce să riște un mod nou de a simți și de a se comporta.
În terapie, urmărim o progresie, care are un început, un mijloc și un sfârșit, structură care succeda următoarele:
– reducerea problemelor emoționale sau de comportament al copilului;
– al doilea este îmbunătățirea adaptării la școală, în familie sau cu egalii
– al treilea este îmbunătățirea stimei de sine
Psiholog Lucia Șireanu
Psiholog Florentina Anghel