Adopția, deși un subiect greu de digerat, aceasta poate fi, uneori, soluția pentru a experimenta o unică iubire, iubirea pură și necondiționată a unui copil.
De cele mai multe ori decizia de a adopta un copil are la bază o traumă, cum ar fi: infertilitatea, imposibilitatea de a duce o sarcină la final, sarcini extrauterine, avorturi spontane, dorinţa de a avea un copil chiar şi în lipsa unui partener, frica de bătrâneţe. Viitorii părinți au nevoie de o perioadă în care să își gestioneze aceste traume în terapia lor personală și să întelegă care sunt dificultățile pe care le pot întâmpina în procesul de integrare în familie al noului membru.
Iată câteva dintre acestea:
Stil de Atașament – Faptul că un copil a fost îngrijit de mai multe persoane de-a lungul timpului, fără să aibă o persoană principală căreia să-i atribuie rolul matern, determină dificultăți în ceea ce privește atașamentul copilului. Copilul, fie se poate atașa superficial de toți cei cu care întră în contact, fie poate stabili o legătură de atașament cu dificultate, respingând persoanele din jurul lui.
Abuz – Este posibil că unii dintre copiii adoptabili să fi fost victimele abuzului și neglijării în trecut. Aceste evenimente traumatizante din viața copilului, indiferent de vârsta la care acesta le-a trăit își lasă amprenta asupra modului ulterior de dezvoltare. Abuzul înseamnă orice acțiune voluntară a unei persoane care se află într-o relație de răspundere, încredere sau de autoritate față de acesta, prin care se periclitează viața și dezvoltarea copilului. Prin neglijarea copilului se înțelege omisiunea, voluntară sau involuntară, a unei persoane care are responsabilitatea creșterii, îngrijirii sau educării copilului de a lua orice măsură subordonată acestei responsabilități, fapt care pune în pericol viața și dezvoltarea copilului.
Dezvoltare –  Un copil abuzat sau neglijat poate avea dificultăți în dezvoltarea lui ulterioară pot fi:
✅întârzierea în creștere ( înălțime și greutate );
✅hipersensibilitatea față de boli (răceli, infecțîi);
✅dificultăți de vorbire; dificultăți legate de achiziționarea unor deprinderi precum îmbrăcatul, igiena;
✅dificultăți de învățare;
✅gestionarea deficitară a emoțiilor,
Toate aceste dificultăți pot fi depășite de copil dacă veți fi alături de el ori de câte ori are nevoie ( în special în primele luni după adopție, pentru a putea permite atașamentului să se dezvolte) și veți răspunde adecvat și rapid nevoilor lui solicitând sprijinul specialiștilor pentru a putea înțelege și reacționa corespunzător la comportamentele copilului.
Oferiți copilului siguranța și stabilitatea de care are nevoie pentru a putea să se atașeze de dumneavoastră.
Comportamentul părinților biologici nu poate fi preluat de către copii în condițiile în care părinții adoptivi îi oferă copilului un mediu de viață diferit, modele pozitive, siguranță, încredere și disponibilitate. Așadar, relația pe care părinții adoptivi o stabilesc cu copilul adoptat este cea care determină evoluția și comportamentul viitor al copilului.
Psiholog Lucia Șireanu
Psiholog Florentina Anghel